PDL Braila. Razboiul rece

Ca mariajul dintre liberal-democrati si democrati ascunde in el tensiuni de neimaginat e lucru stiut, oricit se straduiesc reprezentantii PDL sa pastreze aparentele unei masinarii omogene si invincibile. Iar incordarile si scrisnetele de dinti sint mai vizibile la Braila decit in alta parte, aici, unde filiala PDL continua, la aproape trei luni de la constituirea partidului, sa aiba o conducere incerta, aici, unde numele vehiculate drept lider de formatiune s-au tot schimbat pina cind varianta oficiala a devenit aceea ca se asteapta rezultatele unui sondaj si, in functie de acestea, se stabileste si persoana care preia fotoliul de presedinte. Ei bine, zilele trecute, rezultatele sondajului au venit, insa misterul ce ascunde in ceata virful piramidei democrat-liberale nu a fost spulberat. Rezultatele sondajului nu au fost facute publice, ba, mai mult, din cite se pare, nici macar liderii fostului PLD nu au acces la documentele cu pricina. Razboiul rece dintre aripa Sabau si familia Vasioiu tinde sa se incalzeasca, spun unele surse, si pe fondul pretentiilor, de altfel legitime, ale fostilor liberali de a se instala in sediul democratilor din Bariera Calarasi. Dragoste cu nabadai, cum ar veni.

E imposibil de prevazut cum se va transa conflictul mut din sinul PDL, insa e clar faptul ca democrat-liberalii braileni sint total nepregatiti pentru campania electorala care bate la usa, cu atit mai mult cu cit cei implicati in joc sint nesiguri ca aceasta ii va prinde sau nu pe pozitii care le vor aduce un loc eligibil la alegeri. Adica un post de consilier, primar, presedinte de CJ, deputat ori senator. Adica un ciolanas de ros.

Sint de parere ca solutia problemei democrat-liberale ar putea fi in hirtiile in care sint trecute rezultatele sondajului despre care vorbeam ceva mai sus, dar tacerea suspecta ce inconjoara acest subiect imi spune ca persoana evidentiata de sondajul cu pricina nu impaca nici pe departe orgoliile monumentale si foamea de putere ce tin loc de strategie politica in ambele factiuni democrat-liberale brailene.

Politicienii braileni o dau in blogareala

Gata, vine campania si li s-au aprins leduletele. Vazind ca se poarta si la case mai mari - Ion Iliescu si Adrian Nastase sint de ceva vreme ancorati in blogosfera - politicienii braileni se pregatesc sa se ia la trinta cu traficul, alegatorii si comentatorii. 

Mihai Danut, candidatul PRM la primaria municipiului Braila, si-a anuntat, ieri, intr-o conferinta de presa, intentia de a-si deschide un blog, “care se poarta acum, fiind la moda”: “Voi incerca sa fiu cit mai activ, considerind ca piata de net din Braila este destul de activa, astfel incit sa intru in contact si cu persoanele care au gasit in aceasta modalitate de exprimare un refugiu si care, sint convins, nu sint tentate foarte mult sa se prezinte la vot”. Nu vreau sa imi inchipui ce o fi in mintea lui Mihai Danut cind se gindeste la persoanele refugiate pe bloguri, dar astept cu interes sa-i citesc insemnarile de-ndata ce-si va face publica adresa site-ului.

Nici candidatul PSD la primaria Brailei nu se lasa mai prejos. Viorel Balcan si-a anuntat chiar astazi debutul on-line si a postat si prima insemnare cu caracter electoral.

Liberala Diana Tusa scrie constant pe blog din august 2007, inainte de a-si alege ca tinta Braila, unde isi face lobby pentru un loc elegibil in cursa catre Parlament. De citeva zile Tusa isi promoveaza ceva mai agresiv blogul si noul domeniu (www.dianatusa.ro) cu reclame in ziare, semn ca se apropie campania electorala.

Ce ar mai fi de spus? Ca lista politicienilor braileni care se pregatesc de un razboi electronic in 2008 este deschisa si ca ma astept in viitorul apropiat la o avalansa de oameni politici in blogosfera. Aiurea rau!

Dans macabru

Cit de adinc o fi haul din bugetul asigurarilor sociale de au ajuns guvernantii in situatia de a cauta resurse financiare inventind taxe si impozite dintre cele mai ghiduse? Cit de disperat o fi ministrul Pacuraru care anunta intr-o zi niste taxe, pentru ca a doua zi sa fie pus in situatia de a admite ca propunerile sale sint niste gogomanii si de a le retrage?
Mi-e clar, masurile populiste ale Guvernului, luate la presiunea social-democratilor, au vlaguit un buget saracacios, iar acum liberalii incearca sa faca pe dracu-n patru pentru a acoperi gaurile provocate de acestea. Doar ca actiunea lor imi pare o halucinanta incercare a marinarilor de pe Titanic de a-si salva nava lipind cu leucoplast spartura provocata de iceberg. Poate gresesc - la urma urmei nu am de unde sa stiu cit de mare este nevoia de fonduri la nivelul bugetului de asigurari sociale, insa preocuparea Guvernului de a scoate bani cu aceasta destinatie din pamint, din piatra seaca ma face sa cred ca intuitia nu-mi joaca feste.
In fapt, Guvernul, trezit anul acesta ca trebuie sa achite pensii mai mari si neavind bani suficienti pentru a onora majorarile promise, incearca sa-i jupoaie pe cei care muncesc legal. Asa se face ca potrivit unei norme publicate in urma cu citeva zile in Monitorul Oficial, primele, sporurile si multe alte venituri vor scadea cu 9,5%, incepind chiar de luna viitoare. Acest procent va fi virat la bugetul pentru pensii, adica exact acolo unde, in urma cu doar citeva luni, ministrul Finantelor, Varujan Vosganian, se batea cu pumnul in piept ca dispune de bani suficienti. Pai, daca sint bani suficienti de ce e nevoie de un nou impozit?
Dansul penibil pe care il face Guvernul liberal, valsind nesigur de la dreapta la stinga, marind pensiile si salariile bugetarilor, apoi dijmuind veniturile ori introducind taxe aberante cum e cea de “mediu”, luind din stinga, punind in dreapta, anuntind una si promulgind alta, modificind un act normativ dat cu doar citeva luni in urma fiindca nu respecta legislatia europeana, tremuratul asta, agitatia asta disperata imi par ultimele rabufniri, ultimele gesturi ale unui datornic la camatari care intelege, in final, ca singura solutie ramasa este sa-si puna streangul de git.
Da, am mai scris-o si altadata: cred ca liberalii au tendinte sinucigase, iar ultimele zile nu au facut decit sa-mi confirme lucrul acesta. Cit de bine se stringe latul pe care si-l asaza singuri la git se va vedea la alegeri. Cit de mari sint datoriile pe care le au o sa simtim pe propria piele si o sa auzim de la viitoarea guvernare, care se va plinge, pun pariu, de “greaua mostenire”. Punct si de la capat.

NUP la plingerea lui Caruz

Sint racit. Ma dor muschii, capul si gitul. Dar nu cred ca va intereseaza si, oricum, altceva voiam sa va spun: procurorul Marinela Cosnita a confirmat “propunerea organelor de politie de a nu se incepe urmarirea penala fata de Coman Marian - redactor sef la cotidianul Obiectiv si Coman Florentin - redactor - pentru savirsirea infractiunilor prevazute de art. 205 al. 1 cod penal si art. 206 al. 1 cod penal”.

In fond, procurorul a retinut faptul ca “ziaristul beneficiaza de libertatea de exprimare care include nu numai informatiile si ideile primite favorabil sau cu indiferenta de opinia publica ori considerate inofensive dar si pe acelea care ofenseaza, socheaza sau deranjeaza. Acestea sint cerintele pluralismului tolerantei si spiritului deschis fata de care nu exista societate democratica”.

Cam asta ar fi. Acuzatiile omului de afaceri liberal Gheorghe Caruz cum ca jurnalistii de la “Obiectiv” l-au insultat si calomniat s-au dovedit a fi vorbe goale. Din pacate, vremea se incalzeste si, odata cu primavara, Braila va cunoaste din nou mirosul infect provenit de la fermele celui mai mare crescator de porci de Romania. Macar de m-ar tine raceala asta cu nasul infundat si la vara.

Cu Haulica, despre Literatura si bani

Se poate trai din scris in Romania? Cum apare o carte si cit cistiga un scriitor in Romania? De ce nu exista si la noi agenti literari? Acestea sint citeva din itrebarile ale caror raspunsuri am incercat sa le aflu de la scriitorul si editorul Michael Haulica. Interviul se gaseste in sectiunea “Literatura si Arta”, pe www.obiectivbr.ro.

Autor al mai multor volume de proza si publicistica, scriitorul Michael Haulica, pina de curind redactorul-sef al editurii Tritonic, este unul dintre cei care, prin infiintarea colectiilor LIT si Fiction.ro, au adus in fata cititorilor romani cartile unor autori ca Neil Gaiman, Jeff Vandermeer ori China Mieville. De citeva zile, Haulica se ocupa de proiectul Nautilus al editurii Nemira, de descoperire si promovare a literaturii fantastice autohtone. Primul pas va fi facut miine, cind revista “Nautilus” isi va relua aparitia, in format electronic, la adresa www.nautilus.nemira.ro

Johnny

Nu obisnuim sa deschidem ziarul cu un interviu. Astazi am facut o exceptie. Un interviu spumos cu Johnny Raducanu despre Braila de altadata, realizat de Cristina Dosuleanu. Absolut delicios. Va invit sa il cititi: www.obiectivbr.ro 

 

Teatrul, muzica, dansul. Zborul

Joi, de dimineata, imi propusesem sa scriu un editorial “de bine”. Un text in care sa nu critic, in care sa nu fiu artagos ori nemultumit. Fireste, nu am reusit. Si chiar le spuneam colegilor ca, uite, in Braila nu e nimic de laudat. Politica te scirbeste, economia te sperie, iar plimbarile pe strazile rascolite ale orasului au darul sa te deprime.
Din fericire, cind totul pare ca se duce de ripa, arta iti poate intinde o mina de ajutor. O carte buna, un spectacol, o secventa muzicala te pot ajuta sa te ridici, sa faci citiva pasi, poate chiar sa zbori.
Iar Braila a fost, in weekend-ul ce tocmai a trecut, parca in mina unui zeu generos. Un zeu ce a aruncat peste oras ceva din stralucirea de altadata. Si nu a fost nevoie ca sute de corabii sa-si arunce ancorele in port. Vechiul tramvai electric nu si-a clincanit clopotelul pe strada Regala si nici parfumul salcimilor de odinioara nu a schimbat raceala zilelor de februarie intr-o primavara fantastica. Nu, miracolele nu sint atit de evidente atunci cind au loc.
“Vinzatorul de iluzii”, piesa regizata de Radu Nichifor, a umplut, vineri seara, sala teatrului “Maria Filotti”. Printre spectatori, criticul Doina Popp - director al Festivalului “Zile si nopti de teatru european la Braila”, Natalia Stancu - directorul Festivalului de Comedie de la Galati, Eugen Simion - fost presedinte al Academiei Romane, dramaturgul Mihai Ispirescu, producatorul TV Ada Vertan. Simbata seara, a doua zi de miracol: Teatrul Academic de Opera si Balet din Kiev, cu un spectacol de exceptie: “Spargatorul de nuci”. Public rafinat, dispus sa plateasca pentru o reprezentatie de calitate. Iar duminica, in sala de spectacole a Casei Tineretului, Johnny Raducanu si prietenii sai au dat un concert de jazz cum nu prea ai ocazia sa vezi in Romania.
Fireste, daca nu ai ajuns macar la unul dintre spectacolele acestea, daca nu l-ai vazut pe Gimold inconjurat de oamenii de roua, daca nu ai adulmecat zborul Nataliei Lazebnicova, daca nu l-ai auzit pe Johnny Raducanu spunind ca ii vine sa plinga de fiecare data cind vorbeste despre Braila, daca pianul sau nu-ti cinta inca in minte, ei bine, atunci, da, poti inca sa nu crezi in miracole, poti inca sa fii deprimat, artagos si nemultumit.
Eu, unul, nu mai pot. Si imi place sa cred ca Braila se afla la inceputul renasterii ei culturale. O, si ce mult imi doresc sa nu ma insel!

Nimic nou. Alte razboaie, aceleasi mizerii

Mi-e inca neclar ce resorturi actioneaza in interiorul partidelor si ce anume, in afara de foamea de putere, declanseaza pofta de scandal a politicienilor. Am urmarit ultimul taraboi pus in scena de liberalii braileni, ingrijorat si amuzat deopotriva. E din ce in ce mai limpede ca, cel putin la Braila, nu se va schimba prea curind felul in care se face politica. Gastile si urletele tin loc de strategii si discursuri, asa incit nu e de mirare ca nici un politician brailean nu a venit cu un proiect care sa contureze felul in care se va dezvolta orasul ori judetul in viitorii doi, cinci sau zece ani. In schimb, trancaneala si lupte pe mize mici exista din belsug.
E ceva nou in razboiul patetic dintre Simona Draghincescu si Constantin Cibu? Eu spun ca nu. Fiindca nu a trecut mult de cind, tot in PNL, un nas - Dan Sabau si un fin - Adrian Ritzinger isi trageau capace peste urechi si-si furau scaunul de sub fund unul altuia. In fond, din punctul meu de vedere, meciul Draghincescu - Cibu se inscrie in linia cu care ne-am obisnuit de ani de zile la Braila. Cibu vs. Sabau, Stancu vs. Chiru si Cibu vs. Vasioiu sint alte trei exemple in acest sens.
Ce au cistigat brailenii din aceste frecusuri, lovituri pe la spate ori in plina figura? Absolut nimic. Poate doar falsa impresie ca politica asa trebuie sa fie: un circ etern, un teatru ieftin pe scena caruia actorii valseaza de la un partener la altul, dintr-un clan politic in altul, de la o dinastie la alta.
Ce au pierdut brailenii? In primul rind foarte multi bani. Nici un proiect major, cu finantare europeana, nu a fost definitivat in zona. In al doilea rind, un imens capital uman. Stiu zeci de tineri capabili care au ales sa evadeze din oras, satui de felul in care li se deseneaza viitorul aici de oameni politici carora li s-a ars filamentul din cauza setei de putere. Si mai stiu sute pe cale sa o faca - e suficient sa intri in liceele brailene si sa-i intrebi pe elevii din anii terminali daca au de gind sa se intoarca in Braila dupa ce termina facultatea. In al treilea rind, brailenii au pierdut, cred, dreptul la reprezentare: fiindca nu poti spune ca esti reprezentat in Consiliul Local, in Consiliul Judetean ori in Parlament de armata de teracota care a parazitat din ‘89 pina acum toate filialele locale ale formatiunilor politice, stergindu-si mizeria de pe caractere pe doctrinele partidelor.

Taxa pe ipocrizie

M-am enervat, m-am calmat si m-am enervat la loc ascultind explicatii, justificari, lamentari si comentarii legate de taxa de prima inmatriculare. Rebotezarea ei sub denumirea de taxa de mediu mi se pare insa, de departe, cea mai mare ipocrizie.
Intr-o tara in care programele de mediu sint doar dosare uitate prin sertare, dosare din care reprezentantii statului citesc fragmente pe la bilanturi unde aplauzele scirtiie precum bocitoarele la inmormintari, intr-o tara in care padurile se taie intr-o veselie vecina cu nebunia sub privirile complice ale autoritatilor, intr-o tara in care reconstructia ecologica a Deltei Dunarii stagneaza fiindca politicienilor din toate partidele nu le arde sa-si vada inundate terenurile in care si-au infipt ghearele si coltii, intr-o tara in care pentru implementarea perdelelor forestiere statul asteapta de vreo 10 ani probabil cornize, intr-o tara in care combinatele de la Copsa Mica ori Galati arunca in aer otravuri in cantitati situate peste orice limita admisa, iar statul se face ca nu vede, intr-o tara in care parcurile se transforma in cartiere exclusiviste in care locuiesc parvenitii statului, intr-o tara in care apele si aerul sint poluate de firmele unor afaceristi infipti in partide aflate la putere, intr-o tara in care cei mai mari poluatori se dau in stamba la televizor vorbind despre ecologie cu reprezentantii statului, ei bine, in aceasta tara, el, statul, introduce o taxa aberanta careia, ca sa-i gaseasca o justificare, ii spune taxa de mediu.
Este de notorietate cum unii precum Gheorghe Caruz, cu ale sale crescatorii de porci, sint pasuiti ani de zile pina sa se alinieze normelor europene de mediu, aruncind in pragul icterului un oras intreg, ori cum unii precum Culita Tarita, cu a sa TCE 3 Brazi, defriseaza munti intregi prin nordul tarii, sau cum unii precum indianul Mittal arunca noapte de noapte noxe in plaminii galatenilor fara sa dea doi bani pe amenzile primite ori pe obligatiile de mediu. Iar ca ei sint multi in Romania, ocrotiti in continuare de autoritati pentru un motiv sau altul. Si, in timpul asta, in secunda asta in care crescatoriile de porci deverseaza in Dunare hectolitri de fecale de porc, in secunda asta in care gaterele doboara zeci de arbori prin padurile Romaniei, in secunda asta in care furnalele combinatului galatean arunca in aer tone de gaze toxice, in secunda asta nu stiu care ministru incearca sa ma convinga de faptul ca taxa lui aberanta are nu stiu ce legatura cu mediul si ca statului ii pasa de ecologie…