Despre inechitate. Cetateni categoria a II-a

Nu am auzit pina acum nici un argument plauzibil care sa ma convinga de faptul ca pentru anumiti bugetari este necesara o casa paralela de asigurari de sanatate. Sau ca anumiti bugetari au nevoie de un sistem paralel de pensii de stat. Nu inteleg sub nici o forma faptul ca statul intretine cu buna stiinta aceasta formula, care-i imparte pe romani in doua categorii. Unii, cu lefuri exorbitante, fara grija faptului ca medicamentele compensate se vor termina si fara amenintarea unei batrineti pline de lipsuri, iar altii, “cetatenii de categoria a II-a”, carora statul le este un fel de mama vitrega: bugetari sau nebugetari, ei sint cei cu care ne intilnim in autobuz ori pe strada, in farmacii, cumparind o seringa pentru vreo ruda internata in spital ori la ghiseul de la Finante, platindu-si impozitele. Pentru ei lucrurile nu se rezolva dind un telefon, iar pensia, chiar daca-i exprimata in lei vechi, nu are mai mult de sase zerouri in coada.
Este nedrept fata de ceilalti romani ca un militar sa iasa la pensie la 40 de ani, cu o colectie impresionanta de salarii compensatorii sau, tot asa, un politist cu o reputatie deloc stralucita sa procedeze intocmai la o virsta nu foarte inaintata. Apoi sa se poata angaja intr-un alt loc, unde – de ce nu? – sa fie platit tot de la buget. Exemple sint multe, pe unele, sint sigur, le stiti si dumneavoastra: fosti sefi din politie ori ofiteri din MAp, acum tineri pensionari.
Ultimul caz de care a scris cotidianul nostru, cel al fostului sef de la Penitenciarul Braila, cel care beneficiaza de o pensie de 125 de milioane pe luna, arata cit de sus este ridicata stacheta si cit de mare este discrepanta intre “cetatenii de categoria I” si cei de “categoria a II-a”, cita grija are statul de unii si cit dispret are pentru altii.
Nu, textul asta nu are nici o concluzie, fiindca de nedreptatea reglementata prin lege nici o lege nu te apara.

Una, alta

* Pe 20 iunie anul trecut scriam un editorial despre Dorin Chirtoaca. L-am revazut azi in emisiunea lui Robert Turcescu si am retrait sentimentul acela. Sentimentul ca un tinar poate sparge gheata si poate zdruncina un sistem anchilozat. Ca poate sparge fosilele. Mi-e teama ca o sa imbatrinesc asteptind in politica din Romania un asemenea tinar si ca atunci cind o sa vina o sa vad zburind tzandari din fosila care voi fi devenit eu.

* Miine o sa fiu in Ploiesti. Gasiti mai multe detalii in pagina “Testamentul de ciocolata”. Ideea e ca ma tare bucur ca nu o sa fiu in Braila. Orasul se va umple cu Iliescu si Tariceanu. Nici nu vreau sa imi inchipui ce nebuneala o sa fie.

* Doru Pruteanu a plecat un pic. Trist si fara comentarii, mai ales ca n-am sh-uri si tz-uri sa vorbesc despre asta.

* Vine campania electorala si deja mi-e scirba. In jurul presei locale clampane ciocurile unor pasari de prada. In spatele lor citeva creiere de gaina calculeaza cam cit costa un ziarist. 

* Azi am vorbit cu reprezentanta unei companii care produce documentare pentru televiziunea nationala belgiana. “Cum ar fi fost daca te-ai fi nascut intr-o alta tara?” este tema pe care isi construiesc noua productie. Chiar asa! Cum ar fi fost daca pe 21 mai 1977 nu m-as fi nascut la Mangalia, in Romania, ci pe malul vreunui ocean dintr-o alta tara. Daca vreti sa faceti exercitiul asta, cautati in ziarul de miine datele de nastere si vedeti daca puteti deveni “frate geaman” cu un belgian.

Badalan descaleca la Braila

Gata, imi permit sa scriu fiindca e aproape 12, si concurenta probabil s-a culcat.

Supertare in ziarul de miine:

1. Sa rizi si sa nu crezi: Generalul Badalan candideaza la primaria Brailei. Din partea carui partid o sa vedeti in ziar.

2. Un evadat bintuie prin oras sau naiba stie pe unde. Inchideti usile bine.

Si asta nu cititi in ziar, dar va spun eu: halal candidat PSD la primarie. Acum vreo saptamina isi anunta cu mare tam-tam lansarea blogului – da, e vorba de Viorel Balcan – iar acum, dupa ce nici macar nu s-a sinchisit sa raspunda la intrebarile cititorilor, si-a inchis jucaria. Poate si-a dat seama ca blogul nu e o idee buna. Poate isi da seama ca nici candidatura nu-i o idee buna.

 Later edit:

Am fost anuntat ca, de fapt, Balcan nu si-a inchis blogul. Doar l-a mutat, asa, pe tacute. Noua adresa este www.viorelbalcan.blogspot.com

Adio Clarke!

“Orasul si stelele” a fost primul roman semnat de Arthur C. Clarke pe care l-am citit. Au urmat multe altele si am fost fascinat mereu, in adolescenta, de imaginatia fara limita a scriitorului. Noaptea trecuta, Clarke, unul dintre cei mai importanti scriitori de science-fiction, a murit.

Agentiile de presa spun ca in ultimele luni, Clarke fusese spitalizat de mai multe ori pentru insuficienta respiratorie. El a scris peste o suta de carti, una dintre cele mai cunoscute fiind “2001: o odisee spatiala” (cartea a fost ecranizata in 1968, filmul fiind laureat al unui premiu Oscar). Ultimii 30 de ani din viata i-a petrecut intr-un scaun cu rotile din cauza unei poliomielite pe care o avea din copilarie.

Si una dintre ultimele declaratii ale lui Clarke, inregistrata in decembrie 2007

Busuioc al lor

Parcursul extraordinar al lui Costel Busuioc in concursul Hijos de Babel, organizat de televiziunea nationala spaniola, a creat un val de entuziasm nemaiintilnit in Romania. Povestea de succes a unui tinar pe jumatate tigan, provenit dintr-un sat banatean de al carui nume nu a auzit nimeni pina acum, ajuns de la coada vacii direct pe scena stralucitoare a lumii, a aprins vapai in inimile a milioane de romani, a uns suflete si a stors lacrimi. Lacrimi de bucurie. “Costel al nostru”, “Uite ca unul dintre noi a demonstrat cine sintem!”, “Costel, m-ai facut sa fiu mindru ca sint roman!”, “Ai fost cel mai bun, te iubim si ne mindrim cu tine!”, “Acest lucru demonstreaza inca o data Europei ca sintem un popor talentat, muncitor si ambitios” – acestea sint citeva fragmente din mesajele postate pe diverse forumuri si care exprima… ei bine, exprima, din punctul meu de vedere, frustrarile si nevoia de implinire prin altii a unui popor care s-a obisnuit sa zaca, izolat de istorie, in fata televizorului.

Victoria lui Costel Busuioc este, fara indoiala, un mare succes. Dar un succes personal. Este o poveste frumoasa despre talent si destin, despre ambitia si curajul unui singur om. Al unui tinar, pe jumatate tigan, asemeni unui alt roman celebru – ce ironie – ucigasul Nicolae Mailat. Succesul lui Costel nu demonstreaza, din punctul meu de vedere, nici o virtute a poporului roman ori a etniei rome, dupa cum nici crima lui Nicolae nu demonstreaza vreun defect. Imi amintesc ca dupa omorul infaptuit de Mailat s-au gasit destepti care afisau tablouri unde erau prezentate fotografii cu familii de romani si familii de romi, pentru ca italienii sa inteleaga diferenta dintre unii si altii si sa priceapa toata lumea ca teribilul ucigas este unul “de-al lor”, nu unul “de-al nostru”. Fireste ca acum toti si-ar dori ca diferentele sa se estompeze, iar Costel Busuioc sa fie unul “de-al nostru”.

Cind vine vorba de patriotism, avem tendinta sa ne scoatem personalitatile la inaintare. Sintem deodata colegi de banca cu Eminescu, sintem tovarasi de pahar cu Hagi, avem acelasi singe cu Nadia Comaneci, cu Mihai Viteazu, cu Ilie Nastase ori Caragiale. Sintem neam din neamul lor. Doar ca, dupa mine, patriotism nu inseamna sa vorbesti despre altii, nu inseamna sa te lauzi cu inaintasii ori cu contemporanii, cu dacii, cu tracii si cu Sarmisegetuza, ci sa faci ceva pentru tara ta si pentru cei de linga tine.

Mai mult decit atit, cred ca nu avem de ce sa ne mindrim, ca romani, cu Costel Busuioc. Ne putem bucura pentru el, il putem felicita, insa, mai degraba ar trebui sa ne fie rusine, decit sa ne mindrim cu el. Pastrind proportiile, sa ne mindrim cu Busuioc este ca si cind evreii s-ar lauda ca l-au dat lumii pe Iisus. Adica, dupa ce l-am urcat pe dealul Golgotei si l-am silit sa plece din tara, dupa ce a fost privit ca o ciudatenie buna de circ si refuzat de institutii fiindca nu avea nici o diploma, ar trebui mai degraba sa ne intrebam daca si cum ii respectam in Romania pe cei care au talent. Si cred ca dupa ce reusim sa gasim un raspuns care sa ne multumeasca, dupa ce o sa fim convinsi ca valorile sint apreciate, abia apoi o sa avem voie sa ne bucuram de ceea ce fac pentru noi. Fiindca, iata, Busuioc a vazut cum merg lucrurile si a ales deja sa traiasca de acum incolo in Spania, tara in care a renascut.

Linkuri, smenuri, susanele

* I-am povestit poetului Razvan Tupa, moderatorul intilnirii de vineri din Club A, brailean la origine, cite ceva despre viata literara braileana. Observ ca scurtul nostru dialog nu a ramas fara ecou. Razvan a dat peste articolul semnat de mine si de Cristina Dosuleanu cu ceva vreme in urma, cel pentru care am fost injurati ca la usa cortului. Comentariul lui Razvan poate fi citit aici. Iar articolul nostru, cu injuraturile de rigoare, aici.

* Citeva cuvinte despre intilnirea din Club A, in jurnalul TVR Cultural din 7 martie. Trebuie sa aveti un pic de rabdare, ori sa derulati: stirea se afla pe la mijlocul jurnalului. Iar jurnalul poate fi urmarit aici.

* Anuntam cu ceva zile in urma ca Viorel Balcan, candidatul PSD la primaria Brailei, si-a facut blog. Da, si-a facut. Insa e atit de interesat de el incit nu a mai postat nici o insemnare, iar intrebarile “electoratului” au ramas fara raspuns pina acum.

* In urma campaniei derulate de “Obiectiv”, Cristina a strins banii necesari, iar trupul tatalui sau a sosit in tara in aceasta seara. O sa revenim cu amanunte in ziarul de vineri. In ziarul de miine puteti citi… neah!… Vedeti voi miine.

Nesimtitii politicieni braileni si banii pentru Cristina

Sforarii, cutite in spate, piedici si scaune trase de sub fund, ma asteptam eu sa vad inca din decembrie, cind se anunta fuziunea dintre PD si PLD. Dar situatii ridicole ca cele petrecute in aceasta saptamina, cind liberal-democratii asteptau, ca niste soti betivi, pe la usi, sa li se dea drumul in sediu, zau ca nu m-am gindit vreo clipa ca o sa intilnesc la Braila. Citeva scuipaturi aruncate din virful buzelor si o paruiala intre liderii celor doua factiuni democrat-liberale ar mai lipsi pentru ca tabloul unei mahalale autentice sa fie complet. In fond, ce se intimpla acum pe terenul minat al politicii brailene arata clar nivelul la care se situeaza exemplarele fabuloase care joaca, la noi, rolul de politicieni. Poate ca ar fi mai simplu sa nu-i bagam in seama, sa ne facem ca nu exista si sa ne vedem de treaba, numai ca tot taraboiul pe care il fac ei are ca miza viitorul, viata si banii nostri. Ca lucrurile stau asa s-a vazut din analiza prezentata in urma cu citeva zile de Asociatia Pro Democratia, care demonstreaza negru pe alb faptul ca jumatate dintre alesii nostri din Consiliul Local Municipal si-au incasat o gramada de bani, desi nu au trecut cu lunile pe la sedintele pe comisii. Din punctul meu de vedere consilierii au furat din banii brailenilor, falsificind procesele verbale de prezenta. Si mai cred ca, in mod normal, ar trebui sa stea un pic la puscarie pentru treaba asta. Nu va strimbati: la urma urmei, nefericitul hot de la “Diana” a primit pedeapsa cu moartea – in afara sistemului juridic, e adevarat – doar pentru ca a incercat sa sustraga doua sticlute de parfum valorind mult mai putin decit banii incasati degeaba de fiecare consilier chiulangiu in parte. Iar alti nefericiti stau ani de zile dupa gratii, doar pentru ca au bagat in ceaun vreo gaina care nu le apartinea. Ca pe consilierii braileni n-o sa-i bage nimeni la puscarie pentru furtul acesta, mi-e clar, insa la un mod de realizare a justitiei, fie el unul atipic, tot am voie sa sper. Prin urmare, eu, unul, ca brailean ce ma simt furat de membrii CLM, as fi multumit daca as afla ca acesti alesi fara bun simt au calculat sumele pe care le-au luat pentru sedintele la care nu au participat, s-au dus la banca, au scos banii respectivi, i-au pus intr-un plic si i-au donat Cristinei, fata de numai 14 ani care incearca sa-si repatrieze tatal decedat in Spania. Ca parte vatamata am pretentia asta si fiindca, intr-o acceptiune superioara, reprezentantii CLM au partea lor de vina in cazul dramei pe care o traieste fata: daca acesti consilieri si colegii lor de partid ar fi lasat intrigile, cutitele si taraboiul si si-ar fi facut bine treaba in ultimii 19 ani, tatal Cristinei nu ar mai fi fost nevoit sa ajunga in 2008 sa-si dea duhul pe santierele din alte tari. Prin urmare, reparati-va greseala, domnilor, si faceti un gest nobil cu banii furati de la noi, alegatorii dumneavoastra.

Vineri o sa fiu in Club A

Vineri, 7 martie, de la ora 18.3o o sa fiu in Bucuresti, in Club A, la o intilnire organizata de editura Tritonic avind ca tema “Femeia”. Alaturi de mine vor fi Zully Mustafa, Eduard Tone si Razvan Tupa. Uite si comunicatul oficial al editurii:

Tritonic si Club A sarbatoresc Femeia

Tritonic Grup Editorial va invita vineri, 7 martie 2008, ora 18 :30, in cadrul Cafenelei Erotice in Club A, la o intalnire cu Zully Mustafa, Marian Coman, Eduard Tone si moderatorul Razvan Tupa. Cei trei autori vor elogia Femeia, fie ca ea este, pentru Marian Coman, o cheie pentru usa catre un univers fantastic (Testamentul de ciocolata), fie sursa si totodata tinta primara a iubirii pentru Eduard Tone (Castelul printesei de caramel). Ori aventuriera, sensibila, romantica si idealista, cautand mereu marea dragoste in fiecare dintre barbatii pe care ii intalneste, asa cum o imagineaza Zully Mustafa (Nopti orientale).

Prin urmare, daca se intimpla sa fiti prin zona, va astept la o cafea.

Mitroi, presedintele PDL

Da, cica e oficial . Nicolae Mitroi, fostul prefect, este noul presedinte al PDL. Surse din partid spun ca Daniela Vasioiu ar fi amenintat cu demisia din partid si din functia de viceprimar. Detalii in “Obiectivul” de miine.

A… si inca ceva, de un ridicol extrem: astaseara, aripa PLD, cu doctorul Sabau si cu Mitroi in frunte, picheta sediul PD din Calea Calarasi asteptind sa fie primiti inauntru. Si aici ar trebui sa pun iconul ala de pe messenger cu tipul care se tavaleste de ris.