Pe cine as vota

In ultimul meu text publicat in acest colt de pagina, in urma cu o saptamina, am facut o greseala si trebuie sa recunosc asta, cu atit mai mult cu cit editorialul cu pricina a nascut dispute aprinse pe site-ul ziarului. Pe scurt, ideea textului meu era aceea ca, din pacate, nici unul dintre candidatii pentru Primaria Brailei nu mi se pare suficient de credibil, de pregatit ori de bine intentionat pentru a ocupa fotoliul din Palatul Administrativ. Si ca, prin urmare, nu o sa-l votez pe nici unul din cei 14 candidati. Greseala mea a constat in faptul ca am omis sa-l mentionez in text pe candidatul PSD Aurel Simionescu si s-ar fi putut intelege astfel ca il prefer pe fostul presedinte de CJ in cursa pentru Primarie. Doamne fereste! Din punctul meu de vedere, unei persoane care a incercat sa-si fundamenteze o cariera politica inainte de ‘89, ar trebui sa-i fie interzis sa aspire la o demnitate publica in prezent. Din punctul meu de vedere, o persoana in mandatul careia s-au pierdut 1.000 de hectare de teren din administrarea judetului Braila nu ar mai trebui sa aspire la o functie unde sa lucreze in interesele Brailei, fiindca, mi-e clar, este incapabila sa vada interesele cu pricina. Din punctul meu de vedere, o “personalitate politica” crescuta la umbra lui Anton Lungu si altoita cu spiritul lui Gheorghe Bunea Stancu nu ar trebui sa aiba ocazia sa candideze din partea celui mai puternic partid de stinga din Romania. Din punctul meu de vedere, un om care se vrea primar si care, spre exemplu, vede ca solutie pentru rezolvarea problemei scuterelor exilarea conducatorilor de mopede pe o straduta de la marginea orasului, sa ma scuzati, dar este aerian cu totul. In fine, acestea sint doar punctele mele de vedere, fiecare e liber sa gindeasca si sa faca ce doreste, inclusiv sa-l voteze pe Simionescu sau pe oricare dintre cei 14 candidati pe care, cum am spus, eu nu o sa-i votez. Sau o sa-i votez pe toti, pe acelasi buletin de vot.
Am fost intrebat cu cine altcineva as vota, daca ar fi sa aleg eu un candidat, asa, dintre toti brailenii pe care-i cunosc. Ei bine, as vota un tinar capabil sa puna in practica o viziune, as vota un politician care nu crede ca daca a platit pentru publicitate electorala intr-un ziar a cumparat si constiintele jurnalistilor, as vota pe cineva care sa prezinte macar un proiect concret de interes major pentru braileni, nu vorbe in vint si gogomanii fantastice, as vota pe cineva ancorat in realitate, care sa stie macar cam cit de mare sau de mic este bugetul orasului si care sa poata spune cum va directiona banii in urmatorii ani, as vota pe cineva care sa fie in stare sa adune in jurul lui o echipa de profesionisti. As vota un liberal brailean ca Ionut Popescu, fostul ministru al Finantelor, as vota, poate, chiar si un pesedist ca Mihai Tudose. Si… cam atit. Lista, din pacate, e scurta si nu-i perfecta, dar nu-i vina mea ori a celorlalti alegatori braileni ca lucrurile stau in felul asta.

De neratat astazi

Gabriel Liiceanu cu textul “Din nou despre lichele”. La ora 17.00, pe Cotidianul.ro.

O companie selecta

Bogdan Suceava, Remus Cernea, Michael Haulica, Radu Pavel Gheo, Valentin Protopopescu si Robert Serban sint cei sase autori publicati pina acum in colectia Publicistica a editurii Tritonic. Ma simt onorat ca cea de a treia carte pe care o semnez apare in aceasta companie.

Volumul meu este o selectie din editorialele publicate in perioada 2004 - 2007 in cotidianul “Obiectiv”. Personajele sint, in principal, oameni politici, pe care, fiti sigur, nu-i mingii pe crestet. “Teoria flegmei. Apel la mitocanie” urmeaza sa fie lansata la Tirgul de Carte BookFest (4-8 iunie 2008) ce se va desfasura la Complexul Expozitional Romexpo din Bucuresti. Va exista si o lansare la Braila, dar inca nu stiu detalii. Pe masura ce o sa le am o sa le anunt (si) aici.

Nu-i votez si gata!

Nu, nu o sa votez cu Cibu. Mi se pare ca puterea l-a luat de cap si ca s-a inconjurat de oameni fara valoare. A pastrat in Primarie un sistem plin de cumetrii si interese care sug seva orasului de mai bine de un deceniu. In plus, cred ca putea face mai multe in patru ani si ca nu a facut.
Nu, nici cu Vasioiu nu o sa votez. Am fost dezamagit de felul in care a mintit, ascunzind faptul ca a fost angajata la firma fostului prefect PSD. Cred, de asemenea, ca putea face ceva mai mult pentru oras in vremea in care a ocupat functia de viceprimar, abordind o atitudine constructiva si mai cred ca atunci cind a ramas fara atributii ar fi trebuit sa-si dea demisia, nu sa incaseze un salariu pentru care nu muncea.
Nu, nici Lucian Tilea nu este o solutie din punctul meu de vedere. Declaratiile fanteziste din primii ani de mandat - lalelele din Olanda, baza NATO de la Braila, va amintiti, nu? - sint lucruri care l-au decredibilizat in ochii mei. Nu-l votez si gata!
Pe numele lui Mihai Danut nu o sa pun stampila in veci. In primul rind fiindca nu am incredere in masonii braileni ce au transformat un cod al valorii intr-o gasca in care se rezolva probleme si se negociaza afaceri. Apoi fiindca viseaza, asemeni lui Tilea, cai verzi pe pereti, comparind Braila cu insula Creta, incercind sa demonstreze - Dumnezeule, imi vine iarasi sa rid - ca intre insula inconjurata de cea mai limpede mare din lume, insula pe care se afla un sit arheologic cu monumente vechi de mii de ani, din vremea civilizatiei miceniene si orasul sau natal, Braila, nu-i mare diferenta, ba, daca ar sta sa se gindeasca si sa-si imagineze vreo doua-trei povesti cu Terente si Codin, le-ar da lectii de turism cretanilor.
Cu Ionel Alexandru de la PNG nu votez dintr-o gramada de motive, primul fiind acela ca un fost profesor a ajuns sa se gudure la picioarele magnatului Becali. Deci, nu-l votez, sa fie sanatos!
Simona Draghincescu? O fi simpatica, nu zic nu, dar nici macar ea nu crede ca o sa ajunga primar. Ba inca, defilind la umbra unui partid fantoma, candidatura ei imi pare un pic sinistra. Dar lipsa unui proiect serios pe care sa-l prezinte pentru Braila, in afara de rafuiala personala cu Cibu si de lupta pentru scaunul de la Piete, ma face sa nu-i acord credit.
Badalan? Cu tot respectul pe care il port unui om care tocmai si-a pierdut tatal, trebuie sa spun ca nu o sa-l votez. Asta pentru ca o lunga perioada de timp, Armata a fost locul din care banii publici s-au muls cel mai usor, iar domnul general, sint convins, stia ce se intimpla. Iar daca nu stia, foarte rau: nu as vrea ca la conducerea Primariei sa se afle un domn care nu stie ce se intimpla cu banii contribuabililor. In plus, tovarasia cu politicianul Sabau ii stirbeste, in fata mea, din credibilitate.
Nita? Nu stiu mare lucru despre Nita. O fi un om de afaceri prosper, habar n-am. Mie imi pare un fanfaron cu bani, care de-abia leaga doua cuvinte. Nu-l votez. La revedere, drum bun!
Mai sint citiva, la rubrica “si altii”, iar seful lor pare a fi Obreja, de la PC. In primul rind n-as vota omul conservatorilor, nici daca ar ploua cu conserve, iar in al doilea rind nu-l votez pe Obreja fiindca ma enerveaza cei care candideaza doar pentru a trage nu stiu ce lista dupa ei ori pentru a face jocul unor contracandidati, imprastiind voturile. De ceilalti, candidatul PIN ori PER, nici nu mai pomenesc, fiindca nu am la indemina lista cu numele alergatorilor spre fotoliul de primar: sa-i voteze cineva care isi aminteste macar cum ii cheama.
Bun. Deci nu votez pe nimeni. Ce inseamna asta? Ca, din punctul meu de vedere, la Braila, clasa politica e formata din oameni care nu merita votul meu. Problema nu este ca nu o sa-i votez eu, ci ca absenteismul o sa fie foarte ridicat si ca, prin urmare, o minoritate din ce in ce mai mica de votanti o sa aleaga destinul majoritatii. E o democratie pe dos pe care ne-o fabrica, incetul cu incetul, o gasculita de oameni destepti, in jurul careia s-au adunat toti cei pentru care pofta de putere si de bani e un caz patologic.

 

Dreptate pentru tonti

In urma cu citeva luni am pus mina pe citeva miliarde. Am primit linistit niste spaga de la citiva cititori, mi-am umplut casa din centru cu mobila de la firma unui patron pe care ceea ce urma sa scriu avea sa-l deranjeze. Pe peretii din living mi-am atirnat citeva tablouri oferite de citiva politisti. Cind mi le-au adus, am desfacut o sampanie frantuzeasca primita de la un lider de partid - persoana importanta, nu spui cine. Superfain, nu?! Asta pina zilele trecute, cind procurorii DNA m-au luat la intrebari. Niste sifonari, sint convins, m-au dat in git. Sincer, am avut un pic de emotii cind am primit citatia. Am pus mina pe telefon, mi-am sunat avocatii, dupa care m-am linistit. Am avut un somn usor, fara vise. Ieri, dosarul meu a ajuns de la DNA pe biroul domnului care se ocupa la noi, la ziar, cu resursele umane. L-a inchis in seif, iar directorul publicatiei a organizat o comisie care urmeaza sa se pronunte asupra vinovatiei mele. Presedintele comisiei, unul dintre redactorii de pe economic, mi-a soptit ca in dosar nu-i mare lucru, dar mi-a zis sa stau cuminte o vreme, sa o las mai moale la sedintele de redactie, eventual sa-mi iau un concediu pina delibereaza comisia din care face parte si fotoreporterul pe care l-am trecut pe lista de prime, luna trecuta. In fine, nu are rost sa ma pierd in amanunte. Astazi, comisia o sa-si spuna punctul de vedere, iar miine o sa urmeze votul redactiei, in plen. Daca jurnalistii vor considera ca exista suspiciuni in ceea ce ma priveste, dosarul se va intoarce la procurori. O sa fie o nebunie, ce sa mai vorbim! Dar nu-mi fac probleme: saptamina trecuta, intr-un caz asemanator, Colegiul Strungarilor a dat aviz nefavorabil urmaririi penale in dosarul lu’ nea Tache, tipul din Radu Negru care furase niste piese ca sa le vinda la fier vechi. Si tot asa, in urma cu ceva vreme, comisia din cadrul Colegiului Liftierilor a pus punct anchetei care o privea pe tanti Marioara, matusa mea, care urca bolnavii cu liftul in Spitalul Judetean. O pirise nu stiu cine ca cica ia spaga de la oameni, ca sa-i duca de la un etaj la altul. Oameni rai…
Uite ca nu mai stiu cum s-a terminat povestea cu dosarele lu’ Mitrea si Nastase, deputatii aia acuzati de nu stiu ce furaciuni, da’ sint convins ca nu i-au lasat la greu colegii lor de la Camera. Asta-i fain in Romania: justitia, buna sau rea, e una pentru toti.

Departe de Braila

La inceputul saptaminii trecute, departe de tara, departe de Brailita natala, Nicapetre escalada coloana infinitului la bratul unui inger. In urma cu aproape trei ani, un alt mare artist al Brailei, Emilia Dumitrescu, pasea in lumea de dincolo. Doi semizei care au zburat peste Braila si care au dedicat orasului operele lor. Doi artisti carora municipalitatea le-a acordat titlul de cetatean de onoare.
Cetateni de onoare, care va sa zica. Si adica ce inseamna titlul asta? Eu stiu ca pentru o persoana pe care o pretuiesti si care nu mai este versi o lacrima ori spui un cuvint. Eu stiu ca tablourile unui artist care, chipurile, te onoreaza nu ar trebui sa zaca intr-un depozit, ci ar trebui expuse intr-o galerie de arta. Eu stiu ca memoria unor personalitati precum Anton Dumitriu ori Vasile Bancila ar trebui pastrata intr-o casa memoriala si ca e de datoria ta, ca institutie care le-ai acordat titlul de cetatean de onoare, sa gasesti un spatiu in care aceasta sa functioneze. Fiindca, altfel, acordarea unor asemenea distinctii nu poate fi privita decit ca o forma de ipocrizie institutionalizata.
Nu stiu cum sa va spun… Ma incearca acum o sila profunda pentru tacerea pe care autoritatile brailene au pastrat-o in jurul mortii sculptorului Nicapetre. Ma cucereste, in fond, un fierbinte sentiment de dispret pentru felul in care Braila ii (ne)cinsteste pe acei dintre fiii ei care au jucat un rol important in istorie si cultura, pentru felul in care politicienii momentului se afiseaza pe linga ei atunci cind sint in mare voga si pentru felul in care se leapada de ei de-ndata ce nu mai sint. Nu, nu este nici un joc mudar aici, este doar o lipsa de civilizatie si de viziune. A nu cultiva valorile, a nu crea si a nu populariza modele de urmat pentru generatiile care vin, a lasa totul la voia intimplarii si la discretia prezentului flamind sint tarele unui oras in care mi-e din ce in ce mai rusine sa recunosc ca traiesc.