Avem pile in Guvern. Si ce daca?

In afara de perioada scurtului mandat al lui Ionut Popescu la Ministerul de Finante, Braila nu a avut nici un moment in perioada postrevolutionara vreun “reprezentant” in prima linie a Executivului. Vremurile in care braileni precum Radu Portocala sau Petre Andrei erau ministri ori cind Leonte Moldovan era presedintele Senatului sint apuse. Ucise si ingropate.
Miercuri, cind am citit declaratia presedintelui PSD Gheorghe Bunea Stancu, cum ca a cedat un post de parlamentar pentru un “teleportat” de Bucuresti in schimbul unui post de ministru si a citorva posturi de secretari de stat, m-am bucurat un pic, gindindu-ma ca, uite, se intoarce un pic roata si citiva braileni bine plasati in structurile puterii isi vor aduce poate aminte de orasul natal, atunci cind vor imparti cascavalul. Poate nu atit de bine pe cit si-a amintit galateanul Dan Nica de orasul sau, pe vremea cind era ministru in Guvernul Nastase, redesenind harta Moldovei cu un cartier galatean dincoace de Siret, dar orisicit…
Am aflat mai apoi ca ministrul pentru care a facut lobby Gheorghe Bunea Stancu este Ionut Bazac. Nu e brailean. Dar cautind prin presa vremii, am aflat ca Bazac este dator Brailei cu o promisiune pe care nu a apucat sa o onoreze. Pe vremea cind era secretar de stat in Guvernul Nastase a fagaduit o investitie masiva in Spitalul Judetean, inclusiv construirea unei noi cladiri pentru sectia de Pediatrie. Presupun ca, fiind ministrul Sanatatii de miine-poimiine si avind in vedere suportul pe care l-a primit de aici, Bazac isi va aminti vechile proiecte. Cu atit mai mult cu cit Spitalul Judetean a fost una dintre preocuparile constante ale presedintelui PSD Braila, de cind a urcat pe scaunul de la CJ. Ca Stancu are si un razboi acolo, cu actualul director al spitalului, este la fel de adevarat si nu stiu de ce ma gindesc la faptul ca, odata cu sprijinul Brailei, Stancu i-a oferit viitorului ministru si o lista cu viitori directori de spitale. Sau cu viitori fosti directori de spitale.
Cica Bazac nu ar fi singurul suport pe care Braila l-ar putea gasi in viitorul Guvern. Gabriel Sandu, pina mai ieri deputat de Braila, va fi ministrul Comunicatiilor si Securitatii Informationale. Sandu e tipul ala care in campania electorala din 2004 promitea o Lege a Brailei. Ca nu exista nici o lege a Brailei e clar, ba, daca stau sa ma gindesc, parca imi amintesc faptul ca Sandu a declarat la un moment dat, pe final de mandat, ca nu mai vrea sa auda de Braila, asta dupa ce scandalurile din PNL si apoi din PDL Braila l-au scos din sarite. Dar multe declara omul la nervi, nu?
Si, uite-asa, optimist cum sint, ma gindesc la faptul ca, avind sprijin si in stinga si in dreapta Guvernului, politicienii braileni, fie ei parlamentari, primari ori presedinti de CJ nu vor mai avea multe scuze de pus in fata daca marile proiecte finantate de Guvern vor continua sa ne ocoleasca. Asta daca nu cumva, cu totii, de la ministri la parlamentari ori oficialitati locale nu-si vor vedea, ca si pina acum, de treaba. De treaba lor, care nu are neaparat vreo legatura cu treaba noastra.

Obisnuiti cu criza. Mmm?!

Unii spun ca noi, romanii, am trecut prin atitea crize, ca deja avem fundul si urechile tabacite, ca spinarea ne-a ajuns o carapace uscata si dura, ca pe abdomen ni se zaresc inca urme de vertebre de la cureaua prea strinsa cindva in jurul coloanei vertebrale, ca avem bataturi in genunchi si pe piept de la atita mers tiris, ca poa’ sa se duca lumea dracu’ cu totul, da’ noi, romanii, o sa ne descurcam. Pe vremea lu’ Ceasca, in anii ‘80, a fost criza continua si ne-am descurcat, se spune. Ne-am descurcat si dupa revolutie, la liberalizarea preturilor si ne-am descurcat si prin ‘96-’97, in plina cascada de lichidari de intreprinderi, cind somajul o tinea dintr-o detonare intr-alta, populind orasele tarii cu triburi de someri. Ne-am descurcat. Neam de descurcareti ce sintem!
Acum, cind criza nu mai bate la usa, ci s-a furisat direct in sufragerie unde ne citeste excitata facturile ca pe niste reviste pentru adulti, inca ne privim in oglinda si ne facem curaj. Criza n-am mai vazut noi?
Doar ca, nu stiu de ce, eu am impresia ca romanii nu sint obisnuiti cu criza, ci satui de ea. Satui pina peste cap. Si ca acum, cind parea ca abia o scoatem la capat si ca luminita de la capatul tunelului nu este din nou o locomotiva, criza economica – daca va fi atit de nenorocita pe cit avertizeaza, transfigurati, analistii – ar putea aprinde fitilul unei bombe sociale. Iar parteneriatul asta strategic menit, cica, sa furnizeze o majoritate si o guvernare stabila pentru Romania nu-mi inspira nici un pic de incredere, ci imi pare ca adinceste si mai mult falia dintre oamenii politici si restul lumii, dintre Romania lor si Romania noastra, dintre ei si noi. Fara opozitie credibila, fara sindicate libere, cu o presa care isi va cauta, in vreme de criza, protectia economica in bratele puterii, oamenilor nu le vor ramine prea multe variante pentru a simti ca-si varsa amarul ori ca cineva il varsa in numele lor. Or, in aceste conditii, ceea ce se intimpla zilele acestea pe strazile din Atena ori Salonic imi pare o perspectiva sumbra, dar credibila, pentru nevoile de refulare ale oricarei comunitati ajunse la capatul rabdarii.

Schimb de carti la Braila

La “Schimb de carti”, iubitorii de literatura se intilnesc, fac schimb de carti si mai ales de idei. “Schimb de carti” este o serie de intalniri lunare ce se desfasoara in mai multe orase din Romania (si nu numai), simultan. Am fost la “Schimb de carti” in Bucuresti si am fost la “Schimb de carti” in Galati. Duminica, datorita Madalinei Glavan – unul dintre liceenii de la “Obiectiv junior” - o sa merg la “Schimb de carti” la Braila.  Daca va place literatura, daca vreti sa va intilniti cu alti oameni pasionati de carti, daca nu aveti mofturi legate de virsta ori de statutul social, dati un semn aici, pe blogul Madalinei, si veniti cu o carte la “Schimb de carti”. Eu o sa fiu acolo.

Partidul celor care nu voteaza

In timp ce la nivel national asistam la cele mai bune rezultate ale partidelor de dreapta de dupa al doilea razboi mondial, la Braila, social-democratii isi trec in contabilitate o noua victorie. Ca locuitorii judetului s-au indepartat de dreapta s-a vazut inca de la alegerile din vara, dar intrebarea “de ce nu ne mai voteaza brailenii?” nu pare sa-i fi framintat pe politicienii liberali si democrat-liberali locali, desi raspunsul le era la indemina.
Cu o echipa de “monstri sacri” hirsiti prin transeele din mai toate partidele politice, precum Nicolae Mitroi ori Dan Sabau, cu un general controversat precum Badalan si cu un musafir de ultima ora cooptat in staff-ul de partid precum Gheorghe Chiru, renumit pentru usurinta cu care isi schimba doctrina, nu e de mirare ca PDL s-a indepartat de electoratul cu afinitati de dreapta si ca si-a gasit sustinatori doar in fanii presedintelui Basescu ori in cei pentru care politica la nivel local nu conteaza si pentru care democrat-liberalii inseamna doar figurile simpatice aparute in transmisiile televiziunilor centrale.
In tabara liberala, framintata de lupte interne precum un intestin intr-o criza de dezinterie, lucrurile stateau intocmai. Fara sa inteleaga mare lucru din esecul de la locale, Constantin Cibu s-a dovedit inapt sa-si reformeze filiala. Un cuib numai bun pentru teleportati de la centru precum Diana Tusa ori “azilanti politici” de tipul familiei Vasioiu. Infestati si cu o trupa de sfatuitori de taina pentru care “urzelile” sint proiecte politice, liberalii au dus luna trecuta, la Braila, cea mai slaba campanie electorala din toate timpurile. Acum, demisia lui Cibu mi se pare un gest potrivit, insa tardiv. Un sfirsit usor ridicol pentru o cariera politica inceputa excelent, in urma cu putin peste patru ani.
Ei bine, cred faptul ca la Braila, inertia rosie ar fi putut fi infrinta de oameni capabili. La localele din 2004, brailenii isi aratasera disponibilitatea sa mearga spre dreapta, dupa decenii in care singura viziune majoritara a fost formata din mix-uri socialiste. Incompetenta, jocurile si combinatiile politice au fost insa proiectele in care liberalii si democrat-liberalii au inteles sa investeasca mai mult decit intr-o misiune care sa aiba macar ceva de-a face cu interesul public. A… sa nu se inteleaga faptul ca am impresia ca membrii PSD ar fi facut altfel. Nu. Insa ei aveau de partea lor reflexul populatiei de a vota stinga. Bine… bine… dar brailenii care nu aveau acest reflex? Probabil ca cei mai multi sint membri in Marele Partid al Celor Care Nu Voteaza, cel care a cistigat, de fapt, detasat, aceste alegeri.