Mâine începe Festivalul! De teatru!

Uite programul aici. Si neaparat trebuie sa cititi interviul asta cu Radu Afrim. Lectura faina si vizionare placuta va doresc. Mergeti la teatru!

Blogurile “Obiectiv”

O parte dintre jurnalistii si colaboratorii cotidianului “Obiectiv” si-au deschis zilele acestea bloguri. Deocamdata sint in faza Beta, adica inca mai lucram la ele, asa ca va rog sa fiti indulgenti cu noi. In citeva zile vor fi afisate si pe site-ul ziarului. Pina atunci, va puteti face o impresie urmind link-urile de mai jos:

Monica Paraschiv

Cati Lupascu

Cristian Robu Corcan

Liviu G. Stan

Aventura “Obiectiv Junior” reîncepe!

Fiindcă te-ai săturat să vezi cum un cocalar semianalfabet îţi pălmuieşte prietenii doar fiindcă au plete ori ochelari “de tocilar”. Fiindcă ţi-e scârbă de faptul că maneaua pare a fi imn naţional. Fiindcă pui preţ încă pe adevăr şi dreptate, pe bine, util şi frumos. Fiincă ştii ce te doare, fiindcă vezi ce nu e în regulă, fiindcă vrei să pui degetul pe rană. Fiindcă simţi. Fiindcă miroşi. Fiindcă gândeşti. Fiindcă nu te-ai lăsat încă mânjit de metehnele unei societăţi fără repere, fără elite, fără valori.

Citeşte mai departe!

Privatizaţi statul!

Nu ştiu dacă vă mai amintiţi ce proteste serioase ieşeau pe vremuri, la Galaţi, când Combinatul siderurgic nu se privatizase. Sidexul era – se ştie – o imensă “gaură neagră a economiei naţionale” (sintagma nu-mi aparţine) în care se vărsau bani publici cu nemiluita. Asta după ce se scurgeau toate câte se furau din combinat şi pe seama cărora băieţii deştepţi din oraşul vecin şi-au construit afaceri, vile şi vilişoare. Căpuşând, storcând, sorbând, demontând, furând şi revânzând cu o frenezie imposibil de descris. Bon… Iar dacă vreun ministru lovit subit de liberalism ori tehnocraţie sau îngrozit de faptul că nu-şi ia partea la raptul de la Galaţi înceta să mai arunce cu bani pentru a umple gaura de la Sidex, atunci, prietene, să te ţii. Mii de siderurgişti luau cu asalt poarta combinatului, primăria şi prefectura, apoi sediul Guvernului ori Palatul Cotroceni. Proteste, tată, nu jucărie! Mişcare sindicală, nu glumă.

Citeşte mai departe

Mor ziare

Anticipam aici ca va urma o perioada critica pentru mass-media. Si imi pare rau ca am avut dreptate. Astazi, daca informatiile mele sint corecte, a aparut ultima editie a colegilor de la Ziarul de Braila. Dincolo de concurenta, dincolo de lupta pe o piata de publicitate din ce in ce mai saraca, moartea unui ziar la Braila este un pas inapoi in ceea ce priveste dreptul omului la informare. Cu atit mai mult cu cit si celelalte ziare de pe piata braileana sint aproape de coma, iar aparitia unui cotidian gratuit nu compenseza absenta unui ziar care isi propusese, prin politica editoriala, si o atitudine civica.

Criminalul tăcut şi asistenţa socială

M-am temut, trebuie să recunosc asta, că asasinul Elisabetei Dogărescu va rămâne necunoscut şi că această crimă monstruoasă va îmbogăţi lista misterelor unui oraş în care violenţa este de multă vreme o trăsătură definitorie. Măcar pentru faptul că ne-au spulberat această teamă – că încă un criminal periculos se plimbă liber printre noi, alături de toţi interlopii şi violatorii oraşului – poliţiştii care au reuşit să-l prindă pe Negoiţă, criminalul fără voce, merită felicitaţi. Dar ce ironie a destinului, până şi numele ucigaşului aminteşte de cel mai răsunător caz rămas cu autor necunoscut la Brăila: dosarul doctoriţei Negoiţă, ucisă cu bestialitate în urmă cu 13 ani.

Dincolo de succesul de ieri al poliţiştilor brăileni, dincolo de dosarele rămase nerezolvate, dincolo chiar şi de drama familiei Dogărescu, crima săvârşită la Asociaţia Surzilor ridică o problemă care până acum a trecut aproape neobservată.

Citeste mai departe