Ce tip fain

Pe Remus Cernea l-am cunoscut in anii ‘90, la o intilnire literara, la Sarata Monteoru. Pe vremea aia avea o rubrica despre muzica electronica si literatura intr-un saptaminal cultural. Eu eram la liceu, iar el avea putin peste 20 de ani. Nu ne-am mai intilnit de atunci si presupun ca nici nu-si aminteste scurta stringere de mina ori cenaclul nocturn in care a citit o scurta povestire. Peste citiva ani, una dintre povestirile mele a aparut intr-o antologie electronica (probabil ca printre primele din Romania) realizata in cadrul unui program coordonat de el. Apoi, multa vreme, nu am mai stiu nimic despre Remus Cernea. L-am redescoperit cu bucurie intr-un volum publicat de editura Tritonic, aceeasi editura care a publicat si cartile mele. Apoi l-am vazut luptindu-se pentru apararea Parcului Carol si i-am urmarit discret, dar admirativ, activitatile ecologiste ori pe cele legate de separarea statului de biserica, una dintre temele care ma framinta si ma infierbinta si pe mine. Remus Cernea candideaza acum la presedintie. Fireste, nu are sanse sa ajunga la Cotroceni, dar sint convins ca miza lui este in primul rind aceea de a transmite citeva idei legate direct de esenta democratiei. 

Nu, acest text nu este publicitate electorala. Nu va cer sa-l votati pe Remus - probabil ca nici eu nu o sa-l votez de data asta. Este, mai de graba, publicitate culturala. “Democratia se invata” , spunea Remus, chiar in aceasta seara pe un post de televiziune. Gasiti pe site-ul lui citeva idei despre ce inseamna democratia si toleranta.

La şueta. Cu Ciucaşu

Mîine, adică sîmbătă (24 octombrie) - fiindcă nu ştiu cînd ajungeţi voi pe aici – de la ora 12.00, pe Antena 1 Brăila – Galaţi, o să vă plictisesc o oră într-o discuţie cu Mircea Ciucaşu. Dacă nu aveţi ceva mai bun de făcut, puteţi încerca.

Atelierkult 2

 

 

Una dintre povestirile mele a fost selectata pentru o noua antologie Atelierkult. Volumul apare in aceasta toamna la Millennium Press.

Mai multe detalii gasiti pe blogul unuia dintre editorii MP, Horia Nicola Ursu.

Gambitul popular

Fără îndoială, mutările liberalilor din ultimele săptămâni l-ar fi făcut invidios până şi pe Kasparov. Crin Antonescu şi-a arătat calităţile de candidat maestru şi a reuşit să-l aducă într-o poziţie teribil de neplăcută pe campionul de până acum, preşedintele jucător Traian Băsescu. Acceptarea lui Klaus Johannis pentru funcţia de premier l-ar fi lăsat pe Băsescu fără un gram de putere, iar neacceptarea lui îi şifonează imaginea chiar în pragul alegerilor prezidenţiale.

Citeşte mai departe

Meci de şah pe banii chibiţilor

Oamenii ăştia joacă şah. Şah electoral, v-aţi prins. Pe banii noştri.

Ne vedem la Buzău. Sau la Brăila

Miine, adica marti 13 octombrie, o sa fiu la Biblioteca “Vasile Voiculescu” din Buzau impreuna cu cartile mele si cu citiva tineri scriitori. De la ora 11.00. Prin urmare, daca va aflati in zona si vreti sa ne cunoastem, sa vorbim despre carti ori despre ce doriti voi, va astept.

Istoria o sa se repete si la Braila, de la ora 17.00, la Biblioteca Judeteana “Panait Istrati”. Sper sa nu fie cu ghinion, chiar daca e marti 13, iar astia care aranjeaza ploile au anuntat cod galben.

Oamenii preşedinţilor

Eu, unul, aş vota cu toţi. Şi cu Băsescu, şi cu Geoană, şi cu Antonescu, şi cu Oprescu. Aş vota chiar şi cu Doru Iorga, brăileanul care a anunţat că vrea să candideze la preşedinţie. Ba, dacă aş bea un pahar în ziua votului, poate aş vota chiar şi cu Becali. Aş vota cu oricare din ăştia dacă unicul lucru care m-ar împinge la vot ar fi discursurile lor. Toţi “le zic” mişto. Şi parcă toţi au dreptate. Proiecte, infrastructură, agricultură, draci, laci, măsuri anticriză, măsuri anticorupţie, reforme, jos, sus, unitate, diversitate, bla bla, bla bla. Dacă le-ai asculta discursurile concepute de jurnaliştii, psihologii ori sociologii angajaţi drept specialişti în comunicare, dacă n-ai fi trăit până acum în România ori dacă ai suferi de amnezie, oricare dintre candidaţii ăştia ţi-ar părea bun de pus la rană. Sau bun de pus în ramă.

Citeşte mai departe

De toamnă

 

 Nu toamna e deprimantă. Oraşul ăsta este deprimant când vine toamna. Străzile lui pustii, barurile din care studenţii au fugit la şcoală, prin alte părţi, ceasul din centru care măsoară orele nimănui, străzile umede şi goale. In serile de toamnă, oraşul ăsta e mai bătrân ca oricând. E lipsit de vlagă, pare zbârcit şi obosit. E plouat chiar şi atunci când nu plouă, şi-ţi vine să te retragi la căldură chiar dacă afară nu-i frig. Nu toamna e deprimantă. Oraşul ăsta e deprimant când vine toamna.

Cît de rea poate fi criza?

Cit de rea poate fi criza? Mi-e clar ca ne asteapta vremuri din ce in ce mai rele si ca 2010 va fi cu mult mai rau decit 2009. Dar cit de rau?

Ma intreb fiindca singurul reper pe care il am cind ma gindesc la vreo criza economico-politico-sociala sint anii ‘90. Mai precis ‘96 – ‘97, anii in care Braila a incasat lovitura dupa lovitura, toate deciziile guvernului Ciorbea. Nu stiu daca va amintiti lista de firme lichidate, valul de disponibilizari, cartierele Brailei transformate peste noapte in perimetre ale saraciei. De alfel, parerea mea este ca acolo se afla si radacinile apetentei pentru infractionalitate pe care o are Braila. Ca lipsa aceea de perspective a dus la coagularea gastilor de cartier in jurul unor lideri care au reusit, la vremea aceea, sa fenteze criza si sa arate pustilor care-si vedeau parintii trimisi in somaj ca exista o alternativa cistigatoare in comportamentul antisocial. Dar, in fine, asta e o alta poveste care, poate, va merita dezvoltata cindva.

Asadar, va fi mai rau decit atunci?

Revista presei de mîine

O sa va spun si in seara asta care sint cele mai fierbinti subiecte din editia de miine a cotidianului Obiectiv:

1. un nou supermarket brailean si-a inchis astazi portile;

2. un interlop brailean si-a batut fosta iubita sub privirile copiilor; 

3.  Marian Dragomir, seful Garzii de Mediu Braila, si-a dat demisia.