Testamentul de ciocolata

Vin la Ploiesti 

Miine, adica vineri, 28 martie, o sa fiu la Ploiesti. Prea multe despre program nu stiu, insa am inteles ca evenimentul - in care este inclusa o prezentare a “Testamentului de ciocolata“ - o sa aiba loc la Biblioteca Judeteana “Nicolae Iorga” incepind cu ora 12.00. Prin urmare, daca va aflati in Ploiesti la locul si la momentul potrivit, va astept cu mare placere sa ne intilnim ori sa ne reintilnim. Or sa vina cu mine si scriitorii braileni Diana Corcan (“Stapinul lupanarului”, Ed. Brumar 2007) si Cristian Robu Corcan (“Gravura in mi bemol”, Ed. Humanitas 2006). Vine si Tritonicul cu o trupa din directia Bucuresti, dar nu stiu inca cine face parte din ea, in afara de Bogdan Hrib si Andreea Manea.

 —————————————————————————————————————————- 

La TVR Cultural:

* Citeva cuvinte despre intilnirea din Club A, in jurnalul TVR Cultural din 7 martie. Trebuie sa aveti un pic de rabdare, ori sa derulati: stirea se afla pe la mijlocul jurnalului. Iar jurnalul poate fi urmarit aici.

—————————————————————————————————————————-

Vineri o sa fiu in Club A:

Vineri, 7 martie, de la ora 18.3o o sa fiu in Bucuresti, in Club A, la o intilnire organizata de editura Tritonic avind ca tema “Femeia”. Alaturi de mine vor fi Zully Mustafa, Eduard Tone si Razvan Tupa. Uite si comunicatul oficial al editurii:

Tritonic si Club A sarbatoresc Femeia

Tritonic Grup Editorial va invita vineri, 7 martie 2008, ora 18 :30, in cadrul Cafenelei Erotice in Club A, la o intalnire cu Zully Mustafa, Marian Coman, Eduard Tone si moderatorul Razvan Tupa. Cei trei autori vor elogia Femeia, fie ca ea este, pentru Marian Coman, o cheie pentru usa catre un univers fantastic (Testamentul de ciocolata), fie sursa si totodata tinta primara a iubirii pentru Eduard Tone (Castelul printesei de caramel). Ori aventuriera, sensibila, romantica si idealista, cautand mereu marea dragoste in fiecare dintre barbatii pe care ii intalneste, asa cum o imagineaza Zully Mustafa (Nopti orientale).

—————————————————————————————————————————-

Au scris despre “Testamentul de ciocolata”:

Claudia Pletea in “Time Out”;

Robert Coller pe blog;

Mihai Iovanel in topul din “Gandul”;

Raluca Alexe pe BookBlog;

Din nou Iovanel in “Gandul”;

Revista “Flacara”

Spadez;

Zully Mustafa;

Vidal.

Au mai fost si ziarul “Click”, revistele “Cultura”, “Lumea femeilor” si alte citeva, insa nu am linkuri. O sa fac updateuri pe masura ce mai apare cite ceva. Lectura placuta

—————————————————————————————————————————-

Filmulet de la lansarea “Testamentului” la Tirgul de Carte de la Bucuresti:

—————————————————————————————————————————-

Lansarea Testamentului de Ciocolata la Tirgul de Carte Gaudeamus(24 noiembrie, Bucuresti)Bogdan HribCristian Robu Corcan & meAlexandra si Irina

Cristi Mitran si Horia Nicola Ursu

Mircea si Andreea

Myke, eu si Zully

Lupta pentru primul autograf: Nicu Voicu si Ionuca. A cistigat Ionuca.

Aurelius Belei

Scriitori braileni la Gaudeamus

In rest, mi-e greu sa spun prea multe lucruri. Am dat o groaza de autografe, dar n-am avut timp sa vorbesc cu nimeni mai mult de 4 minute. Cea mai faina veste a venit de la Horia: In 2009, “Testamentul de ciocolata” va fi publicat in Statele Unite ale Americii. Tot el mi-a adus si antologia “Millennium Est”, cea lansata in Franta. Au fost citeva exemplare si la Gaudeamus, dar s-au epuizat rapid.

M-am intilnit, vazut, salutat cu Zully Mustafa, Ona Frantz, Roxana Branceanu, Ana Veronica Mircea, Michael Haulica, Horia Nicola Ursu, Robert Coller, Dumitru Statescu, Lorena Lupu, Mihail Galatanu, Cristi Mitran, Aurelius Belei, Andrei Gacef, Ionuca, Jen, Cristi si Diana Corcan, Liviu Stan, Bogdan Hrib, Andreea Manea si trupa exceptionala de la Tritonic, Cristina Teodorescu de la Bookblog, Spadez, Cristina Ghidoveanu, Nicu, Bebe si multi, multi altii. Imi pare rau ca nu i-am prins pe Gheo si pe Liviu Radu.

Am votat in Bucuresti impreuna cu Raluca si Alin.

So… la revedere Gaudeamus. Ne vedem anul viitor.

 —————————————————————————————————————————-

Poze de la lansarea Testamentului de ciocolata (Braila)

Imagini de la lansarea de la Braila. Sper sa va placa. De la stinga la dreapta, in prima poza: Zully Mustafa, Michael Haulica, Marian Coman (adica eu ), Bogdan Hrib, Mihail Galatanu. La urmatoarele poze e mai usor. Sint aceleasi personaje.

 

 —————————————————————————————————————

Testamentul de ciocolata

TRITONIC Grup Editorial va invita joi, 8 noiembrie 2007, la doua lansari ale cartii “Testamentul de ciocolata” de Marian Coman. Prima va avea loc in Galati, ora 15, la restaurantul Cipbay din Tiglina I.Cea de a doua lansare va avea loc in Braila, ora 18, la Biblioteca Judeteana Panait Istrati dinCalea Calarasilor nr. 54.Invitati: Bogdan Hrib, Editor Tritonic si autorul romanului Filiera Greceasca – colectia Crime SceneZully Mustafa autoarea romanului Strugurii s-au copt in lipsa ei – colectia LITMihail Galatanu autorul volumului Strada plantelor si alte povestiri – colec tia LITModerator: Michael Haulica Redactor-sef Tritonic si coordonatorul colectiei LIT.Marian Coman s-a nascut pe 21 mai 1977 la Mangalia. In prezent locuieste in Galati si este redactor-sef al cotidianului “Obiectiv – Vocea Brailei”. A publicat prima sa povestire in 1995, la virsta de 17 ani, fiind laureatul mai multor premii de creatie literara, printre care premiul de incurajare al Conventiei Europene de Science-Fiction 2006 si premiile Kult pentru “cel mai bun volum de debut” si pentru “activitate literara de exceptie” in 2006, respectiv 2007.A publicat proza in mai multe reviste si antologii. Volumul sau de debut, “Nopti albe, zile negre” a aparut in 2005 la Editura Tritonic.

—————————————————————————————————————- 

Imaginează-ţi o carte. O carte mare, de ciocolată. O carte ale cărei pagini cu miros de migdale, de cacao şi unt de arahide fremătă cînd sînt atinse. O carte vie suspendată la graniţa dintre realitate şi fantastic, dintre viaţă şi moarte, dintre dragoste şi ură. O carte ca o poartă miraculoasă între aici şi dincolo. Poţi să muşti din paginile ei şi o să călătoreşti într-o altă lume.  

 „Da, Mile zicea că are o carte. Spunea că are o carte de ciocolată. Zău că aşa spunea. Şi că fiecare pagină a acestei cărţi e un bilet spre o altă lume. Că lumea asta a noastră devine transparentă cînd foloseşti cartea şi că poţi păşi prin ea fără să o atingi. Că poţi trece prin uşi fără să le deshizi, că poţi zbura ori că poţi umbla pe sub pămînt, că poţi să vezi lucruri pe care în mod normal nu ai cum să le întîlneşti. Şi că poţi să priveşti direct în sufletul oamenilor. Că acolo vezi dacă sînt buni sau răi. Şi că-ţi spune cartea de-i alb sau de-i negru, că fiecare om are un semn care-ţi arată dacă e făcut de Domnul sau de diavol. Că, spunea Mile, a învăţat şi necuratul să facă oameni. Şi, mai zicea Mile, eu fusesem făcut de Domnul. Eu, Axinte, Leo şi Bănică. Şi Mile, fireşte. Dar că toţi ceilalţi sînt răi. Că-s mînaţi de diavol. Că-s stricaţi, aşa, ca merele căzute din copac. Şi că pata lor se întinde pînă-i cuprinde cu totul. Putregaiul.”(Testamentul de ciocolată) 

Imaginează-ţi o femeie. Nu, nu o femeie. Imaginează-ţi cea mai frumoasă femeie din lume. O femeie atît de frumoasă încît, dacă ar putea, Dumnezeu însuşi şi-ar vinde sufletul pentru o noapte alături de ea. Doar că, ce necaz, ce mare necaz, femeia este îndrăgostită. De diavol. 

 „Avea ochi negri-tăciune Cala. Şi gene lungi, şi părul lins, întunecat. Şi pielea albă şi fără nici un rid, fără nici un por mai deschis decît trebuie, fără nici un coş rătăcit în deşertul fin al obrajilor, fără nici o cicatrice pierdută pe frunte. Pe Cala o curtaseră toţi bărbaţii care o văzuseră. Măcar în gînd o curtaseră. Măcar în vis îi mîngîiaseră sînii. Măcar în şoaptă o ceruseră în căsătorie. Să fi fost zeci ori poate sute de doctori,  de măcelari, de tîmplari vînjoşi ori cadre militare puse la patru ace, zeci de ofiţeri de miliţie tîmpiţi ori barmani spilcuiţi, o mulţime de crescători de albine, de vînzători la alimentara ori de pictori cu părul nepieptănat. Cînd o vedeau, bărbaţii începeau să bîzîie, să chiţăie ori să necheze. Se bîlbîiau, se-nroşeau ori se-mpiedicau. Iar Cala plutea ca o zînă brunetă pe lîngă mesele din restaurantele în care mîncau, pe lîngă maşinile pe care le conduceau, peste plaja pe care ei îşi întindeau cearşafurile pentru a se întinde la soare, plutea prin oraşul acela micuţ aruncat la malul mării, aşa cum un copil aruncă cu o piatră în baltă, dar piatra se opreşte în noroiul de pe marginea ei. De frumoasă ce era, Cala plutea printre clădirile oraşului aceluia stîrnind şoapte, gemete şi lacrimi. Cala rupea inimi aşa cum un copil îşi rupe hîrtiile, neştiind că în mîinile lui sînt ferfeniţite bancnote albastre de sute de lei.” (Tinereţea doamnei Cala)  

Imaginează-ţi o fetiţă. O puştoaică albă într-o şatră de ţigani. O fetiţă frumoasă cu o carte de ciocolată, grăbită să-şi împlinească destinul.  

“O chema Cala şi era albă. Alde ta’su spuneau că-i fata lor. Că au făcut-o pe malul unui lac cu lapte în loc de apă, că a nins în vara cînd s-a născut şi că un cal alb cu un corn în frunte i-a urmărit tot timpul. Că nouă luni s-a ţinut după ei, dar că nimeni nu a reuşit să-i vîre zăbala în gură. Şi că după ce Cala s-a născut, calul a dispărut. Spuneau că-i fermecată, că vorbeşte cu păsările, că face stelele să cadă, dar că nu… “(Copilăria doamnei Cala)

Imaginează-ţi că o voce îţi şopteşte cele mai înfiorătoare secrete. Că ştii felul în care a murit vecina ta şi că nu poţi face nimic. Să fie sîngele de pe mîinile tale lucrul care te opreşte să vorbeşti? 

“Nu ştiu cînd am început să le aud întîia dată. Am impresia că prin liceu. Făceam seralul şi ajungeam mai mereu mort de somn la ore. Şi într-o seară de-asta, în timp ce o profesoară plictisită ne preda nu ştiu ce porcării despre Constituţie, m-am întors să aud mai bine ce-mi şopteşte colegul din spate. Însă eram în ultima bancă şi în spatele meu se aflau doar paltoanele colegilor de clasă, spînzurate în cuier. “Şum-şum-şum”, mi-a părut că fac paltoanele, însă nu, sub ele nu se ascundea nimeni. Din altă parte veneau zgomotele alea. “DIN CAPUL TAU!!!”, a bubuit vocea, şi-am căzut din bancă, ţinîndu-mă cu mîinile de tîmple.”(Amnezia mov)  

Imaginează-ţi acum că ţii în mînă o carte de ciocolată şi că în faţa ta stă cea mai frumoasă femeie din lume. Nu, nu este nici un miracol, nu este nici un blestem. Ai intrat în lumea cărţii pe care tocmai o scriu. Dacă este suficient de senin şi priveşti cu atenţie în sus ai putea să vezi cum apăs tastele din care se nasc personajele din jurul tău. 

Marian COMAN    

PS – Fiindcă autorul a mîncat în timpul elaborării textului foarte multă ciocolată, volumul poate conţine urme de arahide, alune, migdale etc.